joi, 24 septembrie 2009

Moartea....




Azi am fost si am condus...dar,nu am reusit sa o fac pana la capat...am condus pe ultimul drum ,pe un fost vecin.O persoana de exceptie,probabil ....de aia a plecat atat de repede.
Disperarea,deznadejdea de pe chipurile sotiei,a copiilor sai, a tuturor ,acelora care l-au iubit si l-au apreciat....nu pot, nu am cuvinte la indemana sa o explic,sa o pot exprima...dar cei care au trecut prin astfel de momente inteleg si fara prea multe cuvinte.Sunt convinsa.
Nu se poate exprima decat in limbajul balbait al suferintei .
Este ca un clopot spart pe care n-ai cum sa-l carpesti. Ramane spart si cu asta-basta.
Acest suflet care a plecat pe drumul fara intoarcere a fost diagnosticat cu ... acel diagnostic pe care nu il doreste nimeni sa il auda pentru el si ai lui .
Implinise 50 ani cand moartea a inceput sa ii dea ghionturi. A aparut insinuos, cu oboseli, paloare, ochi stinsi.De cate ori il intalneam ii vedeam suferinta,desi,optimist cum era privea cu detasare totul.
Apoi,boala,moartea ... a inceput sa muste zdravan din el, cu toti dintii, fara mila, pana l-a lasat lat, fara putinta de a se mai ridica.
Sunt mult prea marcata de moment...Nimeni nu scapa mortii. Toti suntem supusi durerii, de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, plecand in lumea invizibila ochilor nostri.
“Moartea este de fapt o trecere, o transformare care face parte, implacabil, din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct in fata si totusi, a preocupat mintea omeneasca, de cand omul a aparut pe pamant.,,
Moartea nu vine sa-i faci o cafea, vine sa te ia.
Moartea-i o realitate.
Si toti muribunzii isi doresc sa mai traiasca macar o zi.

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca !

2 comentarii:

  1. -Numai dupa ce ai pierdut pe cel drag-parinte,frate,prieten- iti dai seama cat de mult ai pierdut,cat de putin ai facut pentru el si cat de mult ai fi putut face.Citeam odata prin carti si "am aflat" cat e de dureros.
    -Viata insa o traim doar o singura data si trebuie sa o traim cu respect si demnitate,intens si in asa fel ca viata noastra sa nu o faca pe a altora mai grea,mai urata...
    Cu respect,
    nartip
    PS i-am aratat neveste-mi fotoliul de catusi si m-am oferit sa-i cumpar unul...nu mai spun ce am auzit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai sunt canapele-cactus...ultima am luat-o eu.Asa imi place sa cred!
    deci ,nu mai trebuie sa auzi ce nu vrei!
    O zi placuta !

    RăspundețiȘtergere