Insinuarea....o vorba spusa in fuga

Poti masura vulnerabilitatea unui om dupa cat de usor cedeaza presiunilor la care e supus de mediu.
Bizareria este ca, dintre agresiunile pe care le sufera zilnic, cele care il tulbura cel mai mult nu sunt amenintarile directe, ci insinuarile, adica acele aluzii aparent inocente care ii strica somnul si ii spulbera linistea.
Ele au un potential de zdruncinare mult mai mare decat intimidarea rostita in fata. De ce?
Ostilitatea vine pe ocolite, piezis, ca o vorba spusa in fuga si oarecum din neatentie, precum o adiere intamplatoare care, tocmai pentru ca nu te alarmeaza, te prinde nepregatit. Cu alte cuvinte, nu e rafala de vant care te loveste in fata, ci curentul de aer strecurat pe sub usa sau pe la crapatura ferestrei. Te ia pe nepusa masa si te prinde pe picior gresit, si tocmai de aceea te rastoarna. Asa se explica de ce, in general, putem tine piept presiunilor mari si, din contra, ne clatinam la sugestiile meschine. Caci insinuarea pare inofensiva si aproape indiferenta, ba ea poate fi chiar spusa cu un aer binevoitor, de om cu adevarat ingrijorat de soarta ce te paste.
E mult mai greu sa bati apropouri decat sa rostesti avertismente. Iti trebuie un geniu al intrigii, o inclinatie spre iscarea discordiei, cum tot asa e nevoie de un grad marit de susceptibilitate morala ca sa simti cum te clatini sub atingerea aluziilor cotidiene. Tristetea este ca suspiciunea omului contemporan e atat de mare ca ea singura il preschimba intr-o victima sigura a insinuarilor amicale.

........Sorin Lavric