despre....Barza

Si berzele vin la noi tot de bunavestire...asa ca m-am documentat...nitel...
Berze am vazut mereu dar cuc...niciodata de adevaratelea,doar in poze
Barza, pasare migratoare care soseste odata cu primavara, este purtatoarea multor semne si simboluri .....
“Daca berzele pleaca din vreme, se spune ca iarna va fi grea si lunga;
daca pleaca tarziu, oamenii spun ca iarna va fi scurta si calduroasa” ;
“Daca un om vede barza, spun ca raman singuri, mai cu seama fetele si baietii raman necasatoriti” ;
“Daca cineva vede o barza dimineata sau seara pana nu manamca, se spune ca-l spurca: si daca a spurcat pe cineva dintr-o familie, se zice ca e semn de moarte” ;
incendiul: “Daca se aprinde undeva o casa, vesteste oamenii prin tocanitul cu ciocul lor”.
Daca barza nu ar lipsi din peisajul rural pe timpul iernii, acesta ar fi fost lipsita si de valoare calendaristiaca si meteorologica.
Este o pasare asteptata cu nerabdare si primita ca un oaspete drag.
Se spune ca, drept rasplata pentru ingaduinta oamenilor care ii permit sa-si construiasca cuibul pe case sau in apropierea caselor, barza aduce un suprem sacrificiu prin omorarea unui pui.

despre....Bunavestire,,

BLAGOVESTENIA (ZIUA CUCULUI)

In calendarul popular sarbatoarea se mai numeste si Blagovistenie sau Ziua Cucului, cucul ocupând un loc central în cadrul acestei mult asteptate sarbatori. Cucul, perceput ca încarnare a stramosului mitic, pasare cu un pronuntat substrat erotic, anunta sosirea efectiva a primaverii. Primul sau cântec care are loc de obicei la Bunavestire, trebuie sa fie asteptat de toti oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin si cu bani în buzunare.

Daca nu ar fi îndeplinite aceste conditii rituale, oamenii respectivi nu ar beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Daca primul cântec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, era semn de rau augur, dupa cum indica si versurile:
“Cucu-n spate mi-a cântat si moartea m-a sagetat!”;
mai mult, daca cineva auzea cucul toata primavara se credea ca va muri în scurt timp. Pe aceleasi coordonate se situeaza si întrebare:
”Cucule, puiucule/
Câti ani îmi vei darui/
pâna ce eu voi muri?”,
dupa care se numara cântecul cucului (de câte ori îsi striga numele).

Pe de alta parte, flacaii si fetele îl întrebau pe cuc lucruri care îi interesau mai mult, precum:
“Cucule voinicule/
Câti ani îmi vei da/
pân’ m-oi însura (marita)?”
Tacerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece tacerea echivala cu o casatorie grabnica, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de asteptare!

Fetele mari nu se sfiau sa-l ucida, capul cucului fiind considerat unul dintre cele mai sigure talismane; pus de fete în sân atunci când mergeau la joc, se credea ca face ca respectivele fete “sa fie dorite si asteptate cum e cucul!” De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era taiata si pusa în scaldatoarea fetelor, în aceeasi speranta ca ochii flacailor nu le vor ocoli.
Mai mult, prin Bucovina, cei îndragostiti credeau ca vor putea fi tratati de boala… iubirii ungându-se în dreptul inimii cu untura de cuc!

Comportamentul cucului a facut din el un simbol al nestatorniciei si mai ales, al adulterului, al dragostei tainuite, numita în popor si boala cucului, aici avându-si originea si cunoscuta expresie:

“Mai baiete cucuiete
Ce ti-e capul tot la fete!”

Dupa cum stim, la Bunavestire este dezlegare la peste, pestele fiind celalalt “personaj” central al acestei sarbatori.
In plan simbolic, pestele se apropie de cuc, având un pronuntat substrat sexual; în acest sens, aduceti-va aminte numai de basmul în care tânara fata ramâne gravida dupa ce a mâncat peste.
Consumul ritual de peste era justificat prin credinta ca cei ce vor face asa vor fi sanatosi ca pestele tot anul.
Totusi existau oameni care nu aveau voie sa consume peste; astfel, femeile gravide care mâncau peste nasteau copii balosi si mucosi, iar copiii care înca nu apucasera sa vorbeasca ar fi ramas muti ca pestii, daca mâncau peste în general, nu numai la Bunavestire.

sursa Marcel Lutic, articol aparut in revista Arta de a trai

Pitigoii

Ceata lui pitigoi
Trece mandra prin zavoi
Toti luptatori de soi
Dai intr-unul tipa doi
Aualeu ce taraboi,
Dai intr-unul tipa doi

Aprigi ca niste zmei
Si cu brau din sfori de tei
Sprinteni si ochesei
Latra cainii dupa ei
Ham ham ham langa bordei
Latra cainii dupa eï

Il mai tineti minte? Cantecelul copilariei...la gradinita ,in primii ani de scoala.Eu il uitasem,dar mi l-au amintit ei ,pitigoii. Ii am oaspeti de vaza in balcon si pe langa balcon,acum de cand a nins ai a inghetat.Am nostalgii ,deci sunt nostalgica...
Mi-e dor de jocurile copilariei mele pe care nu le mai gasesc la copiii de azi, mi-e dor de desenele cu creta colorata pe asfalt, mi-e dor...
Revin la pitigoi.A aparut doar unul foarte curios si hotarat sa descopere ceva pe placul lui in balconul meu...entuziasmul provocat de venirea primului pitigoi,pentru mine,nici nu il pot descrie imi plac pasarile.Asta vara aveam doi gugustiuci prieteni...Pitigoiul vizitator este foarte elegant imbracat: palarie si cravata neagra, lucioase, camasa galbena, sacou cenusiu-albastrui-verzui, aripi tivite cu albastru si pene albe pe marginile cozii.Si rudele lui vin tot asa frumos imbracate.
Si ce credeti ca ospateaza la mine in balcon,acum pe gerul asta ...jumari,da grasime de porc.M-au uimit,nu credeam ca mananca asa ceva.
Stiu ca au revenit.Le-am facut un fel de....ceva.Intr-un saculet perforat de la portocale am asezat jumarile ,apoi l-am legat in afara balconului...si am asteptat...A venit "seful" zic eu,apoi au aparut inca 5 pitigoi.Se ospateaza in voie,le place ,sunt bucurosi,deja nu mai tresar si fug atunci cand simt miscare la fereastra.Un spectacol fara egal ,asa mi se pare ! Stau si ma uit la ei cat sunt de fericiti!Ma gandesc la sarea aia din jumari nu le-o fi daunatoare.Nu stiu,dar mananca...le-am dat si malai in zilele anterioare,dar jumarile cred ca sunt preferatele lor.Oare de la ger,gheata,zapada...sa manance asa!?

despre ARICI

ARICI,ARICI BOGORICI

de Tudor Arghezi

Ghem de spini şi ţepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul şi netotul
Şi-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar şi-abecedar.
Nesupus la gând pizmaş,
Bogorici e drăgălaş
Cui îl ia cu prietenie.
Cântă-i numai din tipsie
Şi-ţi şi joacă o chindie.

Mi s-a parut necesar acest blog,imi plac aricii,imi plac tepii...langa canapeaua mea ospitaliera ...pica bine si un arici.Il cheama Spike si observati ce bine crescut este ...ii place la baita....este prietenos stie sa isi imparta mancarea cu cel mai bun prieten.....
Un ghemotoc mic de ace, fricos şi timid, cu boticul ascuţit şi năsucul mereu în căutare de ceva. Aşa am putea descrie ariciul, un animal nocturn, solitar şi mai nou, animal de companie.
Pentru ca are o constitutie neobisnuita si un mod ingenios de a se apara, ariciul m-a fascinat dintotdeauna.
A ajuns si in literatura, adus, spre exemplu, de Arghezi.
Ariciul este un singuratic si-l vezi noaptea prin livezi, in paduri, ascuns sub gramezi de lemne sau frunze uscate.
Hiberneaza din toamna pana in martie.
Aduce reale servicii agriculturii, distrugand o gramada de daunatori.
Femela e mai mare decat masculul si are culoarea mai deschisa, mai cenusie.
Naste, dupa o perioada de gestatie de trei saptamani, trei sau opt pui, cu tepi albiciosi, aproape incolori, moi si scurti.
Puii isi urmeaza mama ca niste umbre. Au burticile moi si pufoase si dupa numai cateva ore de viata, le apar tepii.
Primii sunt albi si pliabili, dar in decursul a 36 de ore le cresc si tepii maro.
Se dezvolta repede: la doua saptamani, ochii li se deschid si le creste blanita pe fata si pe abdomen.
Dupa trei saptamani, dintii permanenti ii inlocuiesc pe cei de lapte si tinerii sunt gata sa-si paraseasca vizuina, pentru ca, alaturi de mama lor, sa inceapa plimbarile nocturne. Femelele pot naste doua randuri de pui intr-o singura vara, dar puii de la sfarsitul verii sunt mult mai vulnerabili decat primii.
Nu are o locuinta stabila In caz de primejdie, ariciul ridica tepii, care intepenesc intr-o pozitie amenintatoare. Sau animalul se ghemuieste cu capul ascuns in interior, prezentandu-se astfel presupusului agresor ca o minge tepoasa.
Isi foloseste cuibul doar una sau cateva zile, dupa care se muta construindu-si o noua locuinta.
Isi dubleaza greutatea vara, pentru a strange rezerve de grasime sub piele pentru lunile de iarna. Se mai trezesc ocazional peste iarna si se aventureaza bezmetici in mediul exterior, dar cu adevarat nu se trezesc decat primavara, cand rezerva de grasime este consumata.
In timpul vanatorii, ariciul adulmeca, reusind sa detecteze o rama aflata in pamant la 3 cm adancime. Cand nu se hraneste, se misca zgomotos, pufaie si sforaie face valurii pentru impresia artistica, ca orice mascul care vrea sa-si confirme barbatia!. In cautarea hranei, ariciul parcurge intr-o singura noapte cam 3 km.
Cea mai buna "reprezentatiei o dau insa "cuplurilei in perioada de imperechere. Dar pentru ca spectacolul este zgomotos, e mai bine sa nu te afli prin zona.
Sursa : revista Felicia
Foto : de la miss Celia ... posesoarea aricelului din foto,care este membru marcant al familiei sale