NU VREAU SA MA CUNOSTI

de Daniela Pricop [danap1967 ]



Usor e sa ma judeci,si-apoi sa ma urasti
Chiar daca printre randuri,tu nu sti sa citesti,
Usor e sa-mi privesti o poza si sa crezi
Ca sunt un suflet gol,si sa ma denigrezi,
S-afirmi ca ma complac in tot ce mi se-ntampla,
Ca-mi place, revolverul,sa mi-l lipesc de tampla,
Carbuni incinsi pe suflet,singura mi -i presar
Si-n cerul gurii ,port, de drag un gust amar.
Usor ma judeci ,,tu'' si ,,voi''ce nu ma stiti,
Credeti ca am pretentitii cumva sa ma iubiti?
Ca lacrima ce curge,de fapt e ipocrita?
Nu vreau sa ma cunosti,nici nu ma vreau citita!
Tu,cel ce crezi ,ca sunt ca paiul de firava,
Problema e la tine,si este mult mai grava,
Si-n carti ,sau in atlase oricat ai cauta
Sentinta judecatii nu o poti pronunta.
Chipu-mi zambeste-n ciuda sufletului ce-mi plange
Dar nu stiu daca asta pe tine te atinge,
Nu stiu cand ai tu timp pe mine sa m-ataci
Si cu rugini desarte ,sufletul sa-mi dezbraci,
Nu stiu,si nici nu vreau ,sa stiu care ti-e plata,
In aur?sau de-acum nu-ti vei mai plati rata?
Te urca,chiar te rog,de vrei pe-un piedestal
Si lasa-ma pe mine sa ma innec la mal,
Nu vreau sa imi intinzi colacul de salvare,
Nici sufletul sa-mi umpli rostind cuvinte-amare,
Nu-ti cer sa-mi fi aproape si nu te-ndepartez,
In fata ta pistolul nu am sa il armez,
Crucea mi-o voi purta asa cum mi-a fost dat
Cu zambetul pe buze,chiar daca am-curatat
Teava ,iar revolverul de-acum e pregatit,
Astept numai secunda cand vei fi adormit.